eu te-am făcut, eu te omor
spunea tata și cînd mă lovea dădea cu sete și catarama
de la curea mă pătrundea de parcă ar fi dat cu sabia

beau o țuică rece, încerc să mă încălzesc la rece
pentru că nu am gaze să pornesc aragazul, e frig
e frig ca în vorbele tale, tată

e frig ca în vorbele iubitei
eu te-am iubit, eu te omor
întunericul ascunde atîtea culori cîte vede un orb

în picturile imaginare, frumusețile pe care le poate mîngîia
văpăile iadului văzute în funingine și cărbune
cădura pe care ți-o oferă o țigară

trec prin amintirile noastre ca un meteorit
și în loc să ard îmi e frig, cum apar stele de gheață pe geamuri
îmi apar mie pe ochi și te văd ca o iarnă a inimii

ca în imperiul contraatacă, inima mea se taie pe burtă
să te încălzească în ea
după ce beau, îmi rămîn degetele pe pahar, rupte

nu-ți mai aprind lumînări, aș vrea să mă găsești pe întuneric
să facem împreună focul, să ne încălzim
să ne spunem tot ce avem să ne spunem și apoi să murim

iubita mea, tu n-ai să mai mori niciodată
că de fiecare dată voi muri eu în locul tău
și data viitoare va fi tot cu zîmbetul pe buze și cu rujul tău

dar ce mă fac tată, ce mă fac iubire, dacă nu există
nimic, nici măcar dumnezeu
cînd viața e un joc mecanic în care nu cîștigi niciodată

tragi de manetă și ți se arată prostia ta toată
vrei să muști din vise, din speranțe dar o faci din degete
mai fumezi, o țigară, mai bei un pahar

ce e mai bine să faci, să iubești necugetat
sau să lași viața să degere